Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

În sejurul petrecut în Parga din iunie 2015 ne-am hotărât să mergem într-o croazieră pe mare către insulele Paxos și Antipaxos (sau Paxi și Antipaxi) despre care ne informasem că au peisaje extrem de pitorești.

Din Parga patru vase făceau croaziere către insulele Paxos și Antipaxos: Vicky-F II, Marco Polo, Captain Hook și Gaios. Cel mai mare era Vicky-F II, iar cel mai mic Gaios. Marco Polo și Captain Hook aveau vele, ultimul fiind construit în formă de corabie de pirați.

Vicky-F II
Marco Polo
Captain Hook
Gaios

Datorită dimensiunilor reduse numai Gaios putea intra cât mai adânc în grotele de pe țărmul insulei Paxos, urmat apoi de Vicky-F II, iar Marco Polo și Captain Hook cel mai puțin din cauza catargelor foarte înalte.

Deși la vremea respectivă nu am știut pentru că nu ne-a spus nimeni, se pare că existau trei tipuri de trasee ale vaselor care făceau această croazieră.

Primul traseu și cel mai lung (fiind făcut doar de Vicky-F II doar marți și joi) era Parga – Loggos – Lakka – Ipapanti – Achai – Ortholithos – Voutoumi – Gaios – Parga.

Al doilea traseu, mediu, era Parga – Voutoumi – Achai – Ortholithos – Gaios – Parga.

Al treilea traseu și cel mai scurt era Parga – Voutoumi – Galazio – Gaios – Parga.

Noi am achiziționat această croazieră de la agenția Kanaris Travel din port la preț de 15 euro / persoană și am nimerit vasul Vicky-F II cu traseul mediu.

Nu pot spune că m-a încântat foarte mult ideea de a merge în croazieră cu cel mai mare vas care era și cel mai aglomerat, dar asta a fost să fie. De asemenea, dacă aș fi știut că același vas are în anumite zile un traseu mai lung, aș fi optat pentru această variantă.

Vicky-F II e un vas fabricat în 2000 cu o lungime de 31 de metri și o capacitate de 300 de pasageri, dintre care 100 în salonul din interior dotat cu banchete, mese și scaune. Are trei punți, dintre care una închisă, de la nivelul inferior, unde se află salonul, toaletele și dușurile, a doua semiacoperită, cu banchete, bar și grătar, unde e și cabina de comandă, și a treia, de la nivelul superior, aflată la prora vasului, deasupra cabinei de comandă, descoperită, locul perfect pentru amatorii de fotografii și momente de visare.

Plecarea din portul din Parga a avut loc la ora 10:00 și după ce a ocolit promontoriul cu Castelul Venețian, apoi a făcut un tur al golfului și plajei Valtos, vasul s-a îndreptat către mica insulă Antipaxos, situată în sudul surorii sale mai mari, insula Paxos.

Insula Antipaxos este foarte puțin populată, având ca locuitori permanenți doar 21 de persoane.

Mitologia greacă spune că insulele Paxos și Antipaxos au fost create de Poseidon, zeul mărilor, prin lovirea coastei sudice a insulei Corfu cu tridentul său. Ele au fost oferite în dar frumoasei sale soții Amfitrita.

În timpul navigării pe o mare liniștită și cu vreme însorită, ne-am putut bucura de peisaje minunate cu marea și vietățile din ea, dar și cu insulele Paxos și Antipaxos de care ne apropiam din ce în ce mai mult.

După o oră și jumătate de navigat, vasul Vicky-F II a ancorat în golfulețul cu plaja Mesovrika, deși traseul prestabilit conținea oprirea în golfulețul cu plaja Voutoumi, aflat în partea stângă, în imediata apropiere a plajei Mesovrika.

Probabil că această schimbare s-a făcut și datorită faptului că la plaja Voutoumi ancorase deja vasul Captain Hook, care plecase odată cu Vicky-F II din portul din Parga, plus că mai erau și multe alte ambarcațiuni mai mici ancorate acolo.

Oprirea la golfulețul cu plaja Mesovrika a durat 30 de minute, iar pe timpul staționării am făcut o baie pe cinste în apele incredibil de limpezi și de albastre de acolo.

Am ajuns inclusiv pe plaja Mesovrika, o plajă sălbatică, înotând până la ea.

Nevastă-mea neștiind să înoate și fiindu-i și frică de apă adâncă a rămas pe vas să admire peisajul.

După ce am părăsit golfulețul cu plaja Mesovrika și am admirat în treacăt golfulețul cu plaja Vrika, vasul s-a îndreptat către insula Paxos.

Insula Paxos este una de dimensiuni reduse, având o lungime de 10 km și o lățime de numai 2 km. Locuitorii acestei insule trăiesc preponderent din turism (în sezonul turistic) și din agricultură (în extrasezon), insula fiind renumită pentru uleiul de măsline și vinul produse aici.

După parcurgerea coastei de sud-vest a insulei Paxos, prima oprire a fost la grotele Achai, unde am ajuns în jurul orei 12:30.

Grotele Achai sunt trei grote care comunică între ele, formate datorită eroziunii provocate de către apa mării.

Aici vasul a intrat cu prora atât cât a putut în cea mai mare dintre grote și după vreo 10 minute în care am putut poza grotele de pe vas, a pornit către stânca Ortholithos, unde am ajuns în doar câteva minute.

După ce am admirat și pozat semeața stâncă Ortholithos care parcă răsare din mare, vasul a intrat puțin cu prora în grota din partea dreaptă a stâncii, dându-ne ocazia să facem câteva poze și în interiorul aceste grote.

Plecând de la stânca Ortholithos vasul a mers paralel cu țărmul, trecând pe lângă arcada Tripitos și ocolind insula, prin sud, până în portul Gaios, unde am ajuns după vreo 40 de minute, în jurul orei 13:30.

Gaios este capitala insulei Paxos și principalul său port, aflându-se pe coasta de est a insulei. Numele său provine de la omonimul elevului sfântului Pavel care a răspândit creștinismul pe insulă.

Vizavi de Gaios, la o distanță foarte mică se găsesc insulițele Agios Nikolaos (Sfântul Nicolae) și Panagia (Fecioara Maria), formându-se un adevărat fiord și apărând pe timp de furtună portul natural care s-a format inițial la Gaios.

Pe insulița Agios Nikolaos se află Fortăreața Agios Nikolaos, construită de venețieni în secolul al XV-lea pentru apărare împotriva piraților, și bisericuțele Agios Nikolaos și Agios Ioannis (Sfântul Ion).

Pe insulița Panagia se găsește Mănăstirea Panagia Vellianiton, construită în secolul al XVI-lea, pe ruinele unei bazilici proto-creștine, de către velianiți, locuitori ai satului Velliani din Epir, care s-au stabilit aici.

Tot pe insulița Panagia este situat și Farul Panagia sau Mantona construit de englezi în 1825, cu turnul său din piatră de 8 metri și înălțimea planului focal de 26 de metri. El a fost inclus în rețeaua națională de faruri în 1863 odată cu atribuirea insulelor ionice către Grecia.

În Gaios am debarcat și am avut program de voie 3 ore.

În acest timp ne-am plimbat pe faleză, unde se află Biserica Agios Spiridonas (Sfântul Spiridon) și statuia lui Giorgos Anemogiannis, erou al Războiului de Independență al Greciei de la 1821, născut în Paxos, prin piațeta centrală, unde se află și cea mai mare biserică, Analipsi, precum și pe cele câteva străduțe înguste, cu clădiri vechi, cu balcoane și cu obloane în stil italienesc.

Tot pe aceste străduțe, cât și în portul în care sunt ancorate sumedenie de ambarcațiuni mai mici sau mai mari, se găsesc câteva magazine, taverne, fast-food-uri, cafenele și baruri.

În Gaios am mâncat de prânz un excelent gyros la taverna George’s Corner, unde am fost “asistați” de o pisicuță și o rață jucăușe și foarte haioase.

Ne-am amuzat teribil citind mesajul despre ce înseamnă criza în Grecia.

Desertul l-am savurat la cofetăria Gloria din port, acesta constând în niște clătite cu ciocolată și un iaurt cu miere delicioase.

În final, am revenit pe vas, care a ridicat ancora pe la 16:30, cu direcția Parga, unde am ajuns în jurul orei 18:00. Pe drum începuseră să se adune nori de furtună.

A fost o croazieră plăcută în care ne-am relaxat foarte mult și pe care o recomand tuturor.